5. Militar pensionar, 60 de ani

„Domnule senator,
Am primit un email a cărui paternitate vă este atribuită. Prin întrebările la care solicitaţi un răspuns, la început am avut impresia că este o glumă. Dar, citind mai atent, mi-am schimbat părerea. La lucrurile serioase nu se poate răspunde în derâdere, fapt pentru care vă voi da un răspuns serios. Să o luăm în ordinea întrebărilor dumneavoastră.
Părerea mea despre măsurile de austeritate, evident, nu poate coincide cu a oricăruia dintre cei care azi ne conduc, şi dumneavoastră faceţi parte dintre aceştia. De ce nu avem aceeaşi opinie? Din simplul motiv că aceste măsuri de austeritate pentru mine, la fel ca şi pentru marea masă a populaţiei, chiar înseamnă să-mi gestionez cu mare atenţie pensia obţinută după zeci de ani de slujbă în interesul ţării, pentru a putea supravieţui. Pensia mea este fixă şi cuantumul ei poate fi aflat de oricine este interesat. Cu acest unic venit eu întreţin o familie cu toate obligaţiile financiare către un stat care şi-a abandonat cetăţenii. În cazul celor care ne conduc, deci şi al dumneavoastră, lucrurile stau altfel: austeritatea nu vă afectează în aşa fel încât să vă pună problema supravieţuirii în adevăratul sens al cuvântului. Veniturile dumneavoastră sunt cu mult peste ale noastre şi, un lucru foarte important, sunt necunoscute, oricât v-aţi strădui să demonstraţi transparenţă prin declaraţia de avere.

Şi aş provoca orice politician la un test de sinceritate, pentru a face comparaţie, dacă nu vi s-ar părea o jignire, să punem pe masă ce am făcut eu şi alţii ca mine pentru ţară în timpul vieţii active şi ce aţi făcut dumneavoastră. Dacă un arbitru neutru va aprecia că noi nu merităm să avem un trai decent în ţara pe care am slujit-o, atunci va trebui să recunosc că măsurile de austeritate sunt bune.
Dar o chestiune de moralitate trebuie avută în vedere. Austeritate înseamnă ca toţi să simţim la fel măsurile. Solidaritate înseamnă că cei care s-au îmbogăţit în aceşti ani să pună averile la bătaie într-un moment greu pentru ţară. Atunci aţi demonstra adevărata dumneavoastră moralitate, domnilor conducători! Aţi încălcat grav contractul social dintre cetăţean şi stat. V-aţi compromis în faţa istoriei. Singurul meu regret este că eu nu voi mai fi atunci când cu obiectivitate istoria vă va judeca!
Cât priveşte oportunitatea, nu pot să spun decât că ele mă fac să-mi doresc să mă ascund undeva unde să nu mai aud şi să văd mizeria morală în care trăim şi în care o politică deşănţată fără urmă de responsabilitate pentru ţară şi cetăţeni ne-a adus într-o fundătură a istoriei.

Soluţii…v-am ales pe dumneavoastră să adoptaţi cele mai bune soluţii, în aşa fel încât cei mulţi să poată trăi decent. Categoric sunt şi alte soluţii decât cele propuse de domnul preşedinte, dar cine are curaj să-l contrazică? Dumneavoastră? Mă îndoiesc. Ascultaţi vocea poporului şi multele idei exprimate de adevăraţii specialişti, nu de cei cu carnet de partid, şi veţi găsi soluţii acolo unde acum nu vreţi să le vedeţi. Oricum, amanetarea viitorului copiilor noştri nu este o soluţie. Acest tip de politică a eşuat. Este falimentar. Un singur gest se impune. Cine dă semnalul?
Votaţi aşa cum credeţi că veţi primi cele mai puţine blesteme din partea celor mulţi.
Nu aştept un răspuns pentru că nu veţi avea ce să-mi spuneţi când decizia cu privire la destinul ţării este luată. Doamne ajută să scăpăm de toate nenorocirile pe care politicienii ni le-au pus pe cap!”